miercuri, 19 august 2009

Mai intai cred ca sunt mugurii nu? apoi frunzele parca, apar si florile, soarele e sus la locu lui, adie un pic vantu, vrabiile cirirpesc vioi si tu zambesti, ai ochii inchisi si te bucuri de ultimele firimturi de somn. Te intinzi, te intorci pe o parte...pe cealalta, te rasfeti cu asternuturile calde....deschizi ochii in cele din urma si ii inchizi repede la loc. Ce s a intamplat? unde erau soarele, mugurii si vrabiile? de ce atatia nori si atata cenusa pe cer? de ce se apleaca sub picaturi de ploaie scheletii pomilor spre pamant? de ce nu?

luni, 8 iunie 2009

pt vene prea lungi

Ai ghizodanu in spate si mergi usor spre oriunde. Nu te intereseaza ce lasi in urma...probabil ca o sa gasesti la fel, sau mai stii, poate chiar o sa se schimbe ceva.Schimbarea la care n ai fost martor, si tocmai ca n ai fost martor de aia o vezi. Mergi usor si incerci sa nu te gandesti la nimic, de fapt...te indrepti spre nimic, nu te astepti la nimic, nu vrei nimic, doar sa mergi sa vezi ce gasesti si apoi sa mergi mai departe.Mergi pe sina de tren, in dreapta e camp, in stanga santier gol, in fata doi stalpi si peste tot urla caini de parca au intrat dracii in ei. Cazi..."nu ma prind de nimic, ma opresc candva", candva nu numai vine si te sperii, te apuci de iarba si tot cazi, te sperii si deschizi larg ochii, mainile cauta o piedica...te opresti. Iti continui drumul cu aceeasi doi stalpi aceeasi campie si santier gol si cu mai putine urlete.Sa te intorci, sa mergi in fata, sa te intorci...Directia ramane aceeasi...

luni, 16 martie 2009

NOi

Cautam fericirea mai mult decat oricine. O cautam prin praf, prin firele de iarba, prin camara altora si tot ce gasim e...nu e. Zambim, radem chiar, suntem bucurosi...o trupa de baieti cu cearcane si contur rosiatic. Visam, planuim, vorbim...speram. A trecut. Ne amintim ce a fost ieri si zambim singuri pe strada, in autobus sau in masina. Poate unii mai si plang, nu cu lacrimi, inauntru', fara sa se vada si sa se auda.Plang fiindca sunt doar firele de praf, de iarba si camara goala. Le e frica sa caute in alta parte, le e frica sa-si intoarca privirea spre ei, in ei. Le e frica de ce ar putea descoperi.Anxietati, esecuri, neputinta...defecte.Probabil ca i-ar dobora, probabil ca i-ar face sa fuga si mai tare sau, probabil ca i-ar face mai puternici. Daca, parca, probabil si poate...

luni, 9 martie 2009

?

Sa ma duc?
Crezi ca e bine?
Pai nu stiu, tu ce zici?
Du-te daca crezi ca e bine, du-te.
Nu stiu daca e bine da....
Da....nici eu.
S-a uitat cam...cumva.
Da si eu ma gandeam la fel...
Da...nu ma duc. Sau....
Bai...poti sa te duci, adica ai putea. Da nu te duci nu?
Ba da...cred ca o sa ma duc.
Bine...du-te.
(Se duce)

joi, 19 februarie 2009

Jocuri de cuvinte

-Hai sa ne jucam, vrei?
-Da, da, hai.Da...ce ne jucam?
-Eu zic un cuvant si tu-mi zici ce inseamna bine?
-Bine s-aud.
-Zic..zic NETREBNIC.
-Pai netrebnic nu e un om rau?
-:) Netrebnic e un om ce nu se face util, un om care nu este de folos nimanui, nu este rau ci pur si simplu este exclus fiindca nu contribuie cu nimic la bunastarea comunitatii.
-....hai mai zi un cuvant
-Zic zic..zic NEMERNIC.
-nemernic e un om care face rau!
-:))mai da' la tine toti sunt rai?
-...
-Nemernicul e cel care nu merita apreciere din partea celorlalti, "nemerituos", ce a facut ce n-a facut, nu este vazut cu ochi buni de semeni.Nu merita sa-l bagi in seama, nu merita sa-i acorzi atentie.
-:))) vai ce definitii dai!Mai spune unu!
-Mai spun...NENOROCIT.
-Nenorocitu chiar ca e om rau, el nenoroceste oameni!
-Vaii....ai dreptate, doar pe jumatate.Nenorocitul e un om fara noroc, soarta, destinul are un rol major in deifnirea starii respectivului. A fost nenorocit de el insusi sau de soarta, in ambele cazuri e foarte probabil sa contagieze pe cei cu care stabileste relatii stranse.
-Ti-a placut jocu'?
-Cam ciudatel joc..ma gandeam la altceva dar...mi-a placut.

luni, 2 februarie 2009

-Bai, eu sun.

-Suna maaa.

-Buna seara, as vrea sa raportez un caz.

-"Imediat va fac legatura"

-Bai ce face asta ma?(pil)

-Vai doamne...(plea)

-Un domn de vreo 40 de ani era cu doua fetite, se plimba pe strada.Nu stiu, mi s-a parut ciudat.

-"In ce zona?"

-Acum sunt la intersectia Mosilor cu Eminescu, respectivul a trecut de vreo 5 minute.

-"In ce directie se indrepta?"

-Din intersectie a luat-o spre dreapta.

-"Unde mai exact??"

-A luat-o....a luat-o...nu in spre Obor.

-"De la Eminsecu spre Obor?"

-Nu, nu doamna, nu inspre obor, in partea opusa oborului

-"Spre Mosilor atunci."(enervata)

-Da, da, asa spre Mosilor.

-"Am inteles, o sa trimitem un echipaj."

-La revedere...
Bai ce-am facut? hai ca am dat-o in bara, hai sa luam taxiu'.

luni, 26 ianuarie 2009

Plimbare

De la Dunare la copilarie si de la copilarie la adolescenta. Suna ciudat nu? dar asa a fost.
Sa revezi o persoana care ti-a marcat ani de pitic, sa o vezi fara nici un rid, exact asa cum ti-o aminteai si sa porti discutiile de altadata (mai evoluate binenteles), sa ii auzi rasu' si sa te impresioneze stilul ei, independenta... O gura de aer tare, care te ameteste si te face sa vrei mai mult. Sa revezi persoana care ti-a facut deliciul adolescentei, care te facea sa razi, talentul de a face "boacane", vorbele si fetele, intamplarile si trairile...toate revin dar pe durata unei scantei. Sa vezi cum s-a schimbat un asemenea om e trist, dar e firesc.
Sa ajungi de pe Victoriei pe malul Dunarii , sa fie doar o vorba, o idee, frumoasa, interesanta, dar sa nu crezi ca o sa se realizeze si de fapt s-a realizat. Sa vrei sa lasi persoane in urma asa cum te lasa si ele..."sa uiti si sa te faci uitat"(G.C.)

Ganduri alandala

Te gandesti cum sunt altii si te surprinzi in situatii si ganduri pe care le pui la indoiala:"Oare e normal?"" Normal pentru tine sau pentru ceilalti?"
Acum, normalul de suprafata caruia toti ne supunem pentru a ne intelege si pentru a pastra aparenta sau normalul tau, gandurile si planurile, actiunile, rezultatele, pe care cum vrei sa le faci? conform tie sau conform celorlalti? Le faci in ambele sensuri, dezechilibrul se face simtit cand nu mai poti, ai repulsie sau rezerve sa te manifesti intr-o anume directie. Nu mai esti tu insuti datorita celorlati sau esti prea mult tu insuti si ceilalti nu mai conteaza.
Si mai e ceva. Te gandesti ce ar face altul in locul tau, dar nu e altul in locul tau, esti tu, asa ca fa ce ai face tu, agata-te de un fir de par si cazi pe spate in mocirla sau sari singur si cazi in picioare. Oricum ai face o gandeste-te ca o sa mai ai de a face cu ape tulburi iar modul cum le-ai linistit in trecut o sa-ti fie punct de reper, o sa actionezi la fel asa ca e foarte probabil sa te rastorni iar in mocirla sau sa o calci in picioare...depinde de cele mai multe ori de tine.

luni, 12 ianuarie 2009

Partea numarul al doilea

Si cum ar fi sa ti bata inima in asemenea hal incat sa crezi ca o sa lesini, sa tremuri de frig si de frica si sa nu ti dai seama ce se intampla. Sa te uiti la cei din jur si sa le vezi fetele albe si privirea pierduta. Sa asculti tacerea insuportabila si sa nu ai curaju' sa intrebi ce o sa se intample. Sa ai de a face cu zeci de ganduri si amintiri care ti calca creieru' in picioare. Sa te vezi cu mainile manjite si cu numar sub barbie. Sa primesti raspunsuri sictirite si sa fii martor la scene de o prostie demna de piesele lui Caragiale. Dar cum ar fi ca dupa toate astea sa dormi linistit ca si cand nimic nu s ar fi intamplat....