NOi

Cautam fericirea mai mult decat oricine. O cautam prin praf, prin firele de iarba, prin camara altora si tot ce gasim e...nu e. Zambim, radem chiar, suntem bucurosi...o trupa de baieti cu cearcane si contur rosiatic. Visam, planuim, vorbim...speram. A trecut. Ne amintim ce a fost ieri si zambim singuri pe strada, in autobus sau in masina. Poate unii mai si plang, nu cu lacrimi, inauntru', fara sa se vada si sa se auda.Plang fiindca sunt doar firele de praf, de iarba si camara goala. Le e frica sa caute in alta parte, le e frica sa-si intoarca privirea spre ei, in ei. Le e frica de ce ar putea descoperi.Anxietati, esecuri, neputinta...defecte.Probabil ca i-ar dobora, probabil ca i-ar face sa fuga si mai tare sau, probabil ca i-ar face mai puternici. Daca, parca, probabil si poate...

?

Sa ma duc?
Crezi ca e bine?
Pai nu stiu, tu ce zici?
Du-te daca crezi ca e bine, du-te.
Nu stiu daca e bine da....
Da....nici eu.
S-a uitat cam...cumva.
Da si eu ma gandeam la fel...
Da...nu ma duc. Sau....
Bai...poti sa te duci, adica ai putea. Da nu te duci nu?
Ba da...cred ca o sa ma duc.
Bine...du-te.
(Se duce)