Plimbare

De la Dunare la copilarie si de la copilarie la adolescenta. Suna ciudat nu? dar asa a fost.
Sa revezi o persoana care ti-a marcat ani de pitic, sa o vezi fara nici un rid, exact asa cum ti-o aminteai si sa porti discutiile de altadata (mai evoluate binenteles), sa ii auzi rasu' si sa te impresioneze stilul ei, independenta... O gura de aer tare, care te ameteste si te face sa vrei mai mult. Sa revezi persoana care ti-a facut deliciul adolescentei, care te facea sa razi, talentul de a face "boacane", vorbele si fetele, intamplarile si trairile...toate revin dar pe durata unei scantei. Sa vezi cum s-a schimbat un asemenea om e trist, dar e firesc.
Sa ajungi de pe Victoriei pe malul Dunarii , sa fie doar o vorba, o idee, frumoasa, interesanta, dar sa nu crezi ca o sa se realizeze si de fapt s-a realizat. Sa vrei sa lasi persoane in urma asa cum te lasa si ele..."sa uiti si sa te faci uitat"(G.C.)