luni, 12 ianuarie 2009
Partea numarul al doilea
Si cum ar fi sa ti bata inima in asemenea hal incat sa crezi ca o sa lesini, sa tremuri de frig si de frica si sa nu ti dai seama ce se intampla. Sa te uiti la cei din jur si sa le vezi fetele albe si privirea pierduta. Sa asculti tacerea insuportabila si sa nu ai curaju' sa intrebi ce o sa se intample. Sa ai de a face cu zeci de ganduri si amintiri care ti calca creieru' in picioare. Sa te vezi cu mainile manjite si cu numar sub barbie. Sa primesti raspunsuri sictirite si sa fii martor la scene de o prostie demna de piesele lui Caragiale. Dar cum ar fi ca dupa toate astea sa dormi linistit ca si cand nimic nu s ar fi intamplat....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu